Peștera Emil Racoviță este cea mai mare peșteră carstică din Republica Moldova, a 13-a ca lungime în Europa (a 3-a printre peșterile de gips) și a 26-a în lume. Este situată în apropierea localității Criva raionul Briceni. A fost descoperită în anul 1959 în urma unei explozii în cariera degips, și atunci denumită Zolușca (în rusă золушка, în română Cenușăreasa). Cercetările științifice au început abia în 1997.
Are o lungime a galeriilor subterane de peste 89000 m si e dezvoltata in cateva nivele. Acest fapt o plaseaza pe locul trei printre pesterile din gipsuri si pe locul 8 in topul general al subteranelor gigantice de pe planeta. Pestera a fost descoperita in 1959 in urma unei explozii in cariera de gips de la Criva. Dupa ce s-a eliberat de apele subterane caverna a fost cartografiata de speologi. Ei au descoperit aici sali foarte mari: "Sala Cenusaresei", "Sala cu coloane", "Sala Daciei", "Sala de o suta de metri" si galerii numeroase, ce alcatuiesc adevarate labirinturi subterane, in care te poti pierde lesne, ca pana la urma sa gasesti cu greu unica iesire spre lumina zilei. In caverna sunt doua fantani mari care fac legatura dintre diferite nivele subterane, unele galerii fiind inundate permanent de apele abundente in pestera. Au mai fost descoperite circa 20 de lacuri subterane: "Lacul albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus" s.a., apa carora, dupa cum au aratat analizele hidro-chimice, au un continut bogat de saruri minerale care au un efect curativ asupra organismului uman. Inca o curiozitate inexplicabila a pesterii "E. Racovita" este si faptul ca fiecare sala si galerie subterana este captusita cu argile fine de diverse nuante de culori: verde, albastru, rosu, negru, alb etc. Speologii amatori au facut pe anumite trasee subterane figurine ciudate din argila, care mai servesc si drept indicatoare ingenioase spre diferite sali si labirinturi interesante pentru vizite. Pestera poate fi vizitata in grupuri mici numai cu ghid-speolog experimentat. Fiecare persoana trebuie sa fie dotata cu echipament speologic.
Are o lungime a galeriilor subterane de peste 89000 m si e dezvoltata in cateva nivele. Acest fapt o plaseaza pe locul trei printre pesterile din gipsuri si pe locul 8 in topul general al subteranelor gigantice de pe planeta. Pestera a fost descoperita in 1959 in urma unei explozii in cariera de gips de la Criva. Dupa ce s-a eliberat de apele subterane caverna a fost cartografiata de speologi. Ei au descoperit aici sali foarte mari: "Sala Cenusaresei", "Sala cu coloane", "Sala Daciei", "Sala de o suta de metri" si galerii numeroase, ce alcatuiesc adevarate labirinturi subterane, in care te poti pierde lesne, ca pana la urma sa gasesti cu greu unica iesire spre lumina zilei. In caverna sunt doua fantani mari care fac legatura dintre diferite nivele subterane, unele galerii fiind inundate permanent de apele abundente in pestera. Au mai fost descoperite circa 20 de lacuri subterane: "Lacul albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus" s.a., apa carora, dupa cum au aratat analizele hidro-chimice, au un continut bogat de saruri minerale care au un efect curativ asupra organismului uman. Inca o curiozitate inexplicabila a pesterii "E. Racovita" este si faptul ca fiecare sala si galerie subterana este captusita cu argile fine de diverse nuante de culori: verde, albastru, rosu, negru, alb etc. Speologii amatori au facut pe anumite trasee subterane figurine ciudate din argila, care mai servesc si drept indicatoare ingenioase spre diferite sali si labirinturi interesante pentru vizite. Pestera poate fi vizitata in grupuri mici numai cu ghid-speolog experimentat. Fiecare persoana trebuie sa fie dotata cu echipament speologic.
Descriere
Peștera, numită în cinstea cunoscutului savant, explorator și speolog român moldovean Emil Racoviţă este cercetată și cartografiată pe o lungime de cca. 91 km de galerii și labirinturi, care sunt etajate în 3-4 nivele, ce se lărgesc pe alocuri, formând săli mari. Remarcabile sunt Sala celor o sută de metri, Sala așteptării și Soborul, care ating lungimi de cca. 60 m, lățimi de cca. 30 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante.În golurile carstice se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: Lacul Dacilor, Lacul Verde, O gură de apă, Lacul Albastru,Lacul Dinozaurilor, Lacul Nautilus, denumite după cultura, imaginația și pasiunile speologilor. Apa lacurilor, după cum au arătat analizele hidro-chimice, are un conținut bogat de săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului uman. Încă o curiozitate încă incomplet explicată a peșterii este și faptul ca fiecare sală și galerie subterană este captușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roșu, negru, alb... Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli și labirinturi interesante pentru vizite.
Când bate vântul afară, circulația aerului din peșteră este accelerată, iar când acesta încetează, particulele fine se depun și aerul devine atunci mai curat în peșteră decât afară. Această calitate, însoțită de frumusețea și specificul spațiului carstic, constituie un avantaj pentru valoarea potențialului turistic al peșterii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu